Cadastru

Definiţie Cadastru

Cadastrul general este un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea , înregistrarea şi reprezentarea pe planuri cadastrale a tuturor corpurilor de proprietate , indiferent de destinaţie şi proprietar, de pe întregul teritoriu al ţării.

Rolul Cadastrului

• proprietari de bunuri imobile şi înscrierea lor în registrele cadastrale şi cărţi funciare;
• întinderea, configuraţia şi poziţia bunului imobil, precum şi a folosinţei lui, raportată la destinaţia iniţială;
• categoria de calitate a terenurilor, ţinând seama de procesele mari pedogenetice, de lucrările de amenajare existente sau necesare, de bonitarea solurilor şi a categoriei de folosinţă, de posibilităţile de mecanizare oferite pentru lucrările specifice;
• resursele funciare şi materialul documentar necesar introduceri sau scoateri din circuitul agricol al terenurilor;
• elementele calitative necesare evaluării bunurilor imobile.

Scopul Cadastrului

Lucrările de cadastru se execută cu scopul de a pune la dispoziţia celor interesaţi, în orice moment date reale şi complete referitoare la bunurile imobile, pentru a contribui la:

• Reglementarea situaţiei juridice a bunurilor imobile şi înscrierea lor în cartea funciara, în vederea realizări publicităţi imobiliare;
• Crearea unei baze juste pentru stabilirea impozitului fiscal;
• Identificarea juridică a resurselor funciare;
• Furnizarea elementelor necesare pentru întocmirea studiilor şi proiectelor privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor, precum şi pentru alegerea amplasamentelor şi diferitelor obiective industriale şi social culturale;
• Întocmirea documentaţiei pentru scoaterea terenurilor din circuitul agricol;
• Cunoaşterea terenurilor aflate în administrarea ministerelor sau departamentelor din diferite sectoare ale economiei naţionale, precum şi a modului de folosire a acestora în raport cu destinaţia lor iniţială;
• Obţinerea de date reale cu privire la starea fondului căilor de comunicaţii (drumuri, căi ferate, străzi), necesare pentru planificarea lucrărilor de întreţinere;
• Cunoaşterea şi inventarierea fondului imobiliar edilitar şi a stări acestuia;
• Cunoaşterea şi inventarierea fondului silvic pentru amenajarea şi exploatarea raţională a pădurilor ;
• Cunoaşterea şi inventarierea fondului apelor, pentru amenajarea şi regularizarea cursurilor de apă pentru cunoaşterea zonelor supuse pericolului inundaţiilor, precum şi pentru folosirea eficientă a potenţialului apelor;
• Cunoaşterea, inventarierea şi evidenţa terenurilor şi subsolurilor care conţin diverse bogăţii minerale sau petrolifere;
• Protecţia mediului înconjurător;
• Realizarea de baze de date cadastrale necesare băncilor de date urbane şi sistemelor informaţionale ale teritoriului.

Importanţa Cadastrului General

Constă în faptul că furnizează date reale privitoare la bunurile imobile (poziţie, mărime, folosinţă, proprietar), necesare în toate ramurile economiei naţionale.

Cadastrul este un instrument deosebit de important pentru economia de piaţă deoarece furnizează documentele care dau siguranţă tranzacţiilor care au loc pe piaţa bunurilor imobile.

De asemenea, importanţa lucrărilor de cadastru este prin ordin pentru întocmirea sistemelor informaţionale ale teritoriului, capabile sa furnizeze rapid date reale tuturor organismelor de gestionare şi planificare a bunurilor imobile din sectoarele importante ale economiei naţionale.

Noţiunea de Cadastru

Proprietatea asupra terenurilor, a stat în toate timpurile , la baza tuturor civilizaţiilor şi a stabilităţii instituţiilor. Statutul proprietăţii s-a transformat în formele cele mai moderne, pe care le cunoaştem astăzi.

În acelaşi timp , statul a căutat să cunoască şi sa se informeze bine asupra întinderii, caracteristicilor şi repartizării proprietăţilor private sau publice, de pe teritoriul sau. Ca urmare a acestui fapt, s-a simţit foarte repede nevoia şi necesitatea de a reprezenta pe planuri şi de a descrie şi consemna registre, limitele şi proprietăţile membrilor societăţii. Pentru a asigura proprietarilor garanţia drepturilor lor, pentru a avea o evidentă clara şi a le controla dar şi pentru a permite o stabilire echitabilă a impozitului pe teren şi pe construcţii, statul a creat Cadastrul, o instituţie care a existat sub diferite forme, din cele mai vechi timpuri, în foarte multe state.

La originea cuvântului Cadastru stă , după unii autori , cuvântul grec katastikon, format din prefixul kata, care înseamnă : de sus în jos şi cuvântul neo-grec  stikon, care înseamnă : registrul de impunere sau carte de însemnări sau carte de comerţ.

După alţi autori , cuvântul Cadastru , derivă dintr-un cuvânt vechi, medieval capitastrum , aflat în strânsă legătură cu capitionis registrum ori capitum registrum şi care la început reprezenta impozitul pe capul familiei.

Măsurătorile Terestre

Încă din antichitate măsurătorile terestre au devenit o necesitate , fiind determinate de nevoile oamenilor pentru a cunoaşte Pământul : atât ca formă şi dimensiuni , cât şi pentru reprezentarea suprafeţelor de teren pe plan, în scopul organizării lucrărilor agricole, de transporturi şi construcţii.

In zilele noastre masuratorile terestre au o mare importanta pentru economia nationala, fiind utilizatae în foarte multe domenii de activitate.

Lucrarile cadastrale(de cadastru) se impart în lucrari de teren şi lucrari de birou. Obiectivul lucrarilor de teren il constituie masuratorile iar cel al lucrarilor de birou efectuarea calculelor şi intocmirea grafica a planurilor, necesare dosarului de cadastru .

Etapele recepţiei Reţelelor Geodezice, Hărţilor şi Planurilor analogice şi digitale, Ortofotohărţilor şi Ortofotoplanurilor

Art. 13. - Receptia va parcurge urmatoarele etape:

a) analiza generala, urmarindu-se :

- respectarea prevederilor avizului şi a modului de indeplinire a acestora;

- verificarea respectarii normelor şi a nivelului de prezentare a documentatiei;

- constatarea modului de folosire a lucrarilor executate anterior în zona;

- continutul şi modul de intocmire a dosarului de verificare;

- respectarea prevederilor proiectului de executie (daca este cazul);

b) verificarea lucrarilor de teren, urmarindu-se :

- modul de materializare şi amplasare a punctelor retelelor geodezice şi a punctelor retelelor de ridicare;

- corespondenta continutului produselor cartografice cu realitatea din teren;

- gradul de precizie a hartilor analogice şi digitale;

c) verificarea lucrarilor de birou, urmarindu-se:

- modul de utilizare a datelor initiale pentru realizarea lucrarii şi de respectare a proiectului tehnic de executie;

- calitatea şi corectitudinea operatiunilor, masuratorilor şi calculelor;

- calitatea produselor şi a documentelor finale din punct de vedere al continutului, formei de prezentare şi gradului de precizie.

Reţele Geodezice Topografice

Pentru a putea intocmi planuri topografice, harti şi lucrari de cadastru, se aleg pe suprafata terestra o serie de puncte a caror pozitie în spatiu difera, dar care proiectate ortogonal pe o coala de desen şi unite ne vor reda cu fidelitate forma şi dimensiunile acelei zone ( la scara ).

Punctele sunt situate pe pozitii dominante şi repartizate pe teritoriu în colturile unei retele de triunghiuri, pozitia acestor puncte fiind determinata cu precizie mare, prin coordonatele rectangulare X, Y şi Z.

Ansamblul triunghiurilor care acopera teritoriul de masurat se numeste canevas.

Reţeaua Geodezica de stat sau Reţeaua de Triangulaţie : reprezintă Reţeaua de puncte de sprijin ce formează baza tuturor ridicarilor planimetrice.

În funcţie de distanta dintre puncte, de precizia masuratorilor şi calculelor, punctele ce formează Reţeaua Geodezica se clasifica astfel :

• Ordinul  I , având punctele ( vârfurile triunghiurilor ) situate la 20-60 km, în medie 30 km;
• Ordinul  II, vârfurile de triunghiuri sunt intercalate în Ordinul I şi la distante intre 10-20 km, în medie 15 km;
• Ordinul  III, punctele sunt dispuse în interiorul triunghiurilor de Ordinul II , la distante de 5-10 km, în medie 7 km;
• Ordinul  IV  , cuprinde puncte situate în interiorul triunghiurilor de Ordinul III şi sunt situate la distanta medie de 3 km;
• Ordinul  V , sunt punctele intercalate în triunghiuri de Ordinul IV la distanta medie de 1,5 km.

Triangulaţia geodezica  de ordin superior este formata din punctele de Ordinul I, II şi III, desfăşurate de-a lungul paralelelor şi meridianelor, alcătuind aşa numita Reţea Primordiala , care face legătura cu reţelele statelor vecine.

Triangulaţia geodezica de ordin inferior, numita şi Triangulaţie Topografica, constituie Reţeaua de Îndesire şi este alcătuita din punctele de Ordinul IV şi V.

Triangulaţia topografica se foloseşte pentru îndesirea reţelei de puncte de sprijin, în vederea legăturii măsurătorilor de detaliu de puncte geodezice. Principalele caracteristici ale triangulaţiei topografice sunt următoarele :

• alegerea punctelor se face cat mai aproape de suprafeţele pe care se vor efectua măsurătorile în detaliu. Numărul lor trebuie sa asigure densitatea ceruta de un punct la 2.5 – 5 km pătraţi;
• distanta intre puncte sa fie de 1 – 3 km;
• triunghiurile formate sa fie cat mai apropiate de cel echilateral, evitându-se unghiurile mai mici de 40 g sau mai mari de 160 g;
• sa aibă vizibilitate la celelalte puncte care intra în forma de canevas stabilita;
• raportul dintre lungimile maxime şi minime ale vizelor de determinare sa nu fie mai mare de 3 : 1 ;
• laturile care formează bazele de triangulaţiei sa fie măsurabile direct şi sa aibă o lungime de 600-1500 m.

Triunghiurile formate prin unirea punctelor se pot grupa în mod direct, deosebindu-se următoarele forme de canevas :

• poligon cu punct central;
• patrulater;
• lanţ de triunghiuri;
• lanţ de patrulatere;
• lanţ de poligoane;
• reţea complexa.

Alegerea forme de canevas depinde de condiţiile de teren şi de operator, dar în acelaşi timp şi de precizia cautată, deoarece formele poligonale şi complexe de triangulaţie asigura o precizie mai mare decât lanţurile de triunghiuri sau patrulatere.

Se indica ca cel puţin o latura a canevasului sa fie delimitata de doua puncte geodezice de ordin superior cu coordonate cunoscute. Aceasta latura va servi ca baza de calcul sau baza de pornire.

Din coordonatele rectangulare ale punctelor de la extremităţile bazei se poate calcula atât lungimea bazei ( distanta orizontala redusa la elipsoid ), cat şi orientarea ( azimutul ) acestei direcţii.

Conţinutul documentaţiei , pentru obţinerea aprobării de scoatere din circuitul agricol al terenurilor situate în extravilan

• Cererea pentru aprobarea scoaterii din circuitul agricol, din partea beneficiarului sau a proprietarului, după caz;

• Extrasul de Carte Funciara pentru informare;

• Copia Actului de Proprietate sau a altui act de deţinere valabil încheiat (de exemplu : Contract de Concesiune, Arenda, Închiriere), însoţit de acordul proprietarului;

• Documentaţia Cadastrala;

• Certificatul de Urbanism, însoţit de Planul de Situaţie şi de Planul de Încadrare în Zona; Planul de Situaţie va evindenţia suprafaţa propusa pentru scoaterea din circuitul agricol;

• Documentaţia pentru încadrarea terenului în clase de calitate;

• Expertiza de evaluare a terenurilor efectuata de evaluatori atestaţi de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

• Copii ale documentelor de plata a taxelor de protecţie la Fondul de ameliorare a fondului funciar, virate în conturile Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliara;

• Avizul de principiu favorabil al consiliului local pentru extinderea intravilanului;

• Avizul Administraţiei Naţionale a Imbunătăţirilor Funciare;

• Avizul Direcţiei consolidarea proprietăţii, reforma structurilor de exploatare şi conservarea solurilor si/sau al Direcţiei generale implementare politici sectoriale şi de piaţa;

• Memoriul tehnic al lucrării, în care se descrie obiectivul de investiţiei.

Conţinutul documentaţiei, pentru obţinerea aprobării de scoatere din circuit, a terenurilor situate în intravilan

• Cererea pentru aprobarea scoaterii din circuitul agricol, din partea beneficiarului sau a proprietarului, după caz;

• Extrasul de Carte Funciara pentru informare şi Copia Actului de proprietate sau alt act de deţinere valabil încheiat (de exemplu : Contract de Concesiune, Arenda, Închiriere), însoţit de acordul proprietarului;

• Documentaţia Cadastrala;

• Certificatul de Urbanism ( se ia de la Primărie ), însoţit de Planul de Încadrare în Zona şi de Planul de Situaţie în care se evidenţiază suprafeţele solicitate pentru scoaterea din circuitul agricol;

• Avizul Administraţiei Naţionale a Imbunatăţirilor Funciare.

Criteriile de împărţire a terenurilor după destinaţie

Terenurile cu destinaţie agricola

• Terenurile arabile ;

• Viile ;

• Livezile ;

• Pepinierele viticole ;

• Pepinierele  pomicole ;

• Plantaţiile de hamei şi duzi ;

• Păşunile, fâneţele ;

• Serele ;

• Solariile ;

• Răsadniţele ;

• Terenurile cu vegetaţie forestiera, daca nu fac parte din amenajamente silvice, păşunile împădurite, cele ocupate cu construcţii agrozootehnice şi de îmbunătăţiri funciare ;

• Amenajările piscicole ;

• Drumurile tehnologice şi de depozitare.

Terenurile cu destinaţie forestiera

• Terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultura, producţie ori administraţie silvica ;

• Terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive – stâncării, abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torente.

Terenurile aflate permanent sub ape

• Albiile minore ale cursurilor de apa ;

• Cuvetele lacurilor naturale şi artificiale la nivelul maxim de retenţie ;

• Braţele şi canalele din Delta Dunării ;

• Fundul apelor maritime interioare şi al marii teritoriale şi contigue.

Terenurile din intravilan

• Toate terenurile, indiferent de categoria de folosinţă, situate în perimetrul localităţilor urbane şi rurale, ca urmare a stabilirii limitei de hotar a intravilanului, conform legislaţiei în vigoare.

Terenurile cu destinaţie speciala

• Cele folosite pentru transporturile rutiere ;

• Feroviare ;

• Aeriene ;

• Navale ;

• Cele pe care se afla obiective şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale ;

• Terenurile cu exploatări miniere, petroliere, cele pentru nevoile de apărare a tarii ;

• Rezervaţiile şi monumentele naturii, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea.

Nivelmentul

1. Nivelmentul geometric sau direct se executa cu nivele clasice sau electronice
2. Nivelmentul trigonometric sau indirect – în zilele noastre se executa cu staţia totala
3. Nivelmentul barometric – se executa cu barometre şi (sau)altimetre
4. Nivelmentul hidrostatic bazat pe principiul vaselor comunicante furtunul cu apa
5. Nivelmentul fotogrammetric sau stereofotogrammetric se executa pe baza fotogramelor
6. Nivelmentul mecanic
7. Nivelmentul satelitar se executa cu GPS-ul

Elipsoidul de Rotaţie

Mai este denumit şi Elipsoid de referinţă şi rezulta din rotirea unei elipse în jurul axei sale mici. Cu ajutorul parametrilor geometrici putem se poate defini forma şi mărimea unui elipsoid de rotaţie.

In România de-a lungul timpului s-au folosit mai mulţi elipsoizi de rotaţie, cum ar fi :

Clarke(1880), Bessel(1841), Hayford(1909), Krasovski(1940),WGS-84.

Elipsoidul de rotaţie(referinţa) oficial în România este elipsoidul Krasovski(1940), care se foloseşte din anul 1951 şi care are următorii parametric geometrici :

• Semiaxa mare : a = 6 378 245, 000 00 m ;
• Semiaxa mica :  b = 6 356 863, 018 77 m ;
• Turtirea geometrica : f = 0, 003 352 329 869 = 1/298,3 ;
• Prima excentricitate (la pătrat) : e² = 0, 006 693 421 623 ;
• A doua excentricitate (la pătrat) : (e´)² = 0, 006 738 525 415 ;
• Raza polara : C = 6 399 698, 901 780 m

Sursa: zoomacad.ro